Cateva zile de dureri mai tarziu...m-am decis sa merg la urgente. In urma consultatiei verdictul a fost scurt: "Te internam, trebuiesti operata!". (Exprimat in cuvinte ceva mai frumos alese, exprimate pline de empatie, dar mesajul acelasi).
Au urmat ceva discutii cu anestezista (anestezie generala), teste la sange pentru a obtine raspunsurile pe care eu nu am putut sa le furnizez, mi s-a luat sange pentru a 3-a oara in decurs de 4 zile. Cu ocazia asta am aflat si ce grupa sangvina am (mi se pare rusinos, dar se pare ca trebuie sa iti dai interesul singur ca sa aflii, de cand nu se mai scrie pe buletine. Iar eu si acele nu avem o relatie prea buna). Deci B!!
Intr-un final, m-am instalat in camera mea (salon, rezerva, cum vrei s-o numesti). Frumoasa, colorata, curata, ingrijita, am primit papucii mei, my own gown, prosoape, halat, gel de dus, pieptene, u name it. Totul impecabil, dar si scump (se aude in departare cum plange contul meu din banca).
Am decis ca voi fi operata la 6, cum mancasem pe la 12 (in jur de 6 ore de nemancat, pentru a evita disconfortul de dupa anestezia generala).
Pe la 4 mi se pune branulaaaa. Acu'-i acu'! Cauta vena neatinsa. Deja mi se luase sange din stanga o data, din dreapta de 2 ori. Ei, branula asta trebuia pusa in stanga. Ok. Proba de foc...sa gasim o vena, alta decat cea care fusese intepata deja, si care avea o mare de verde prinprejur, dupa cum fusese intepata cu 4 zile inainte. Singurele 2 care erau vizibile erau una miica mica mica de pe mana, vreo 5 cm deasupra inelarului. Subtire ca naiba, nu foarte eligibila. Urmatoarea, (pentru mine invizibila, dar ea avea ochiu format probabil), chiar la incheietura mainii, in stanga, la vreo 5 mm de os. Infige acul, o piscatura de vreo 4 ori mai mare decat acea anterioara, cand mi-a luat sange, si impinge tare, dar dupa vreo 4 centimetrii intrati nu mai trece. Mai misca in stanga si in dreapta, dar nu mai are loc. In momentul asta doare ca naiba. Il mai tine infipt cateva secunde, se da batuta, il scoate. Acum doare de 2 ori mai tare, sangereaza ca naiba. Ok, n-avem incotro, sa incercam vena mica si subtire de care nu vrusesem sa ne atingem. Aceeasi poveste, dar de data asta doare si mai tare. Nu ma uit, dar senzatia e si mai puternica. Imi zice "Imi pare rau, dar nu trece mai departe, va rog uitati-va numai cat intra". Cand ma uit, ma ingrozesc: un ac de vreo 10 cm (daca nu mai mult), vreo 5 cm intrati (de vede acul pe sub piele), si restul care nu mai are loc. Imi arata cum incearca sa impinga, si cum o tine ceva, vena e prea subtire. Intr-un final il scoate, imi pune un pansament, iese din camera si vine cu o a doua persoana. In momentul asta ma ustura de ma pis pe mine, imi tremura cealalta mana cat tin pansamentul strans pe rana, din care tot tasneste sange.
A doua persoana imi analizeaza bratul si mana, cauta vene, nu-s de gasit, decide sa faca o exceptie si sa infiga branula tot in aceeasi vena din care mi se luase sange acum 4 zile, din brat. Fara rost sa mai precizez cat de greu a intrat, si cat a trebuit sa strang din dinti, dar intr-un final chinul a luat sfarsit: branula montata. SIngurul necaz era ca nu imi mai puteam indoi bratul, din cauza acului. Dar acum mai vreau sa si indoi bratul!?
Am mai avut cateva minute libere in care am dat un telefon, s-a facut ora 17, dupa care a intrat asistenta sa imi spuna ca ma duce la sala. Nu prea am inteles despre ce sala e vorba, dar cum m-au tot plimbat de la o sala/cabinet la altul pentru diferite chestii, n-am carait. Operatia era stabilita la ora 6. I-am zis lu Josh sa stea acolo, ca vin imediat. M-a urcat intr-un carucior cu rotile ca in filme, am intrat in lift, cand am ajuns, mi-a trecut prin minte ideea ca as merge direct la operatie.M-a intors, ca sa ma poata scoate din lift si atunci mi-am privit imaginea in oglinda, cum mergeam spre operatie, cu teama de a nu ma mai trezi in urma anesteziei generale: fata palida, in scaun cu rotile. Ajungem in fata unei usi pe care scrie "Sala de operatie". Oh shit! Deja? Eu doar dramatizam! Si o intreb pe asistenta...deja ma opereaza? e abia 5! "Da, v-am zis ca mergem la sala" (well, u forgot to mention the most important detail: "....de operatie"!!!). II spun ca nu au trecut 6 ore de cand am mancat, doar 5, si imi zice ca nu prea conteaza, important e sa fie 2, 3, anestezista a zis ca e ok. Whatever.
Cateva minute mai tarziu, sunt intinsa pe o masa, cu ochii la lampa cu multe becuri, atat de luminoasa...arata ca in filme.... ma simt.... din ce in ce.... mai somnoroa.....
Next thing you know, mi se zice sa ma trezesc, ii reprosez ca m-a trezit din vis, asistenta zice "da, pe mine cand m-au anesteziat, visam ca faceam sex!", rasete....ma urca in scaunul cu rotile, mi-e sete, o intreb cand pot bea...imi zice "o sa zic sa-ti aduca niste apa", eu zic "ma gandeam mai degraba la o tarie.."
Oh well, macar simtul umorului mi-a ramas.
